venerdì 30 novembre 2012

Lanţuri

Cu 2 ani în urmă la lecţia de italiană profesorul ne îndemna să participăm la un concurs literar, erau acceptate poezii, nuvele, povestiri şi dialoguri pe o temă care memoria mea a şters-o. Cineva dintre colegi s-a plîns că nu e capabil să scrie ceva frumos chiar dacă şi-ar dori. Atunci proful ne-a învăţat o tehnică folosită de un autor şi îmi pare rău că nu i-am reţinut numele. Premisele erau simple, noaptea tîrziu, la lumina lămpii, fără muzică sau altfel de distracţii. Doar o foaie albă şi un pix. Odată ce ai atins foaie trebuie să scrii fără oprire absolut orice îţi trece prin minte, la un moment dat se poate întîmpla ca gîndurile să se amplifice la un aşa nivel încît să nu reuşeşti să le prinzi cu pana pe foaie. Dăunăzi am aplicat această tehnică, în alte circumstanţe. Mi-am distrus timpanele cu muzica preferată şi am scris fără oprire. Iată rezultatul după un cîntec de 4-5 minute:

Lanţuri

Chem, dor de voi
Ghem în pace de noroi
Lovit, scăpat din casă
Desubt nori aprins 
Prelins de vină
Costisitoare fire
Amurg şi-un mire
Lor le voi da de ştire
În gol sentinţa o citeşti
Pueril, mă loveşti

 Lac secat în a gurii timp
Dornic să dispar mă cer
Să lupt viclean la tine-n piept
Rîd în spaţiu cosmic de mă pierd
Tremur, rai topit la uşă
La gît strînsă am cătuşă
Ornat de spini în faţă
Ca un Crist
Totuşi în lume este trist

Pătrat în boltă
Bas de fier
Pedală grea
Chitare-n ger
Foc în temniţă strîmtă
O gutuie şi o inimă frîntă
Fraţi în cer, diavoli pe pămînt
Nu-mi pasă de nimic şi cînt
Odă vieţii ce-o urăsc

Orbit, turnat în fier
Spadă albă, negru cler
Vrajă frumoasă-n cărţi scuipată
Delir lichid lipit de-o fată
Vlagă ruptă din heruvim
Pană sfîntă, ochi venin
Măr stricat în creştet de copil
Greu scriu, greu gîndesc, greu respir

Nessun commento:

Posta un commento