Cade moină peste oraș,
Strivit
de nori,
Ucis de noi.
Patimi
umblă desculț pe stradă,
Prinde-le,
Omoară-le.
M-ai
văzut mai ieri
Pe aripi
de plumb,
Zburând
spre noi,
Morți în
zori.
Și de-ar
fi să mai văd odată
Lumini
negre și nopți deșarte.
Un lac
pustiu brăzdat de stele
Și ochii
tăi pierduți în ele.
Cum aș
putea…
Îngheț
sub soare,
Atomizez
sub plapumă de vânt.
Luminii îi
dau târcoale
Sub cer,
plângând.
Gându-i
firav,
Dorința
– un mister.
Respir adânc
În vecii
vecilor să pier…
Nessun commento:
Posta un commento