Respir…
Văzduh etern ne înconjoară.
Deviem…
Drumul
nu mai e același.
Clipele
se frâng de acele
Unui
ceas uitat de timp,
Atârnat
de existența ta.
Nu voi înceta să cînt.
Coborîm
pe aer lipsit de trepte.
Nu-mi
pasă de idei strîmbe, drepte
Visele
se ciocnesc,
Un nou
Eden în noi naște.
Infinitul
la picioare ni se pleacă.
Universul
doar pe noi ne cunoaște.
Florile
răului frumos îți stau coroană,
Luceafărul
îl porți la gât.
Îți
rămâne doar un singur vaier
Aer!
Nessun commento:
Posta un commento