Crăpături în trotuar

Crăpături în trotuar

Maschează o viaţă, un mister.

Umbrele tăcut tresar

Pe asfalt apoi, pier

În lumina soarelui de mai

Ikar, Columb, Vreau să-mi dai

Pulsează tare în timpane.

Pulsez şi eu pe străzi - de suflete orfane.

Străzi adormite ca în criptă

Străzi adormite ca în criptă,

Iluminate palid-mort.

Dinastie umbră mută

Aşterne zbor în paşaport.

Tulburat şi greu în vină,

Etil transfuzii tot încerc

Viaţă-sens să prind în mînă.

Avion... aş vrea să plec.

Urc escalator imobil.

Cred sau nu, nu are sens.

Iradiez foton fals nobil,

Decepţionez pe pas de vers.

Ennui şi dor imens.

Drumurile mele (π)

「inspirată de cîntecul "Drumuri necunoscute" a formaţiei Alternosfera」

Striveşte-n dinţi trecut, durerea

Spală-n lacrimi rece apus.

Sună dur în ea tăcerea

Somn de moarte i-au cusut.

Ocne goale, vid sentinţă

Oarbe stele peste lac.

Oaste-n prag, război dorinţă

Oameni bestii iar se fac.

Mută coardă-n lemn bătută

Mişcă-n mine un infern.

Minoră cheie, voce cruntă

Major vis viu în mine tern.

Negativ lumina bate

Negru-albe flori de mai.

Nu mai ştiu ce se întîmplă

Nu-nţeleg de ce mai stai...

二月五日

Răpit luminii

Oftează un cer.

Sol rugină -

Murdar ger.

Ornat de vină -

Cenuşă-n păr.

Moarte fină -

Putred cler.

Crunt, stagnat,

Legat de vis.

Crisalidă -

Adînc abis.

デス 「ＤＥＡＴＨ」

Mă pierd în iluzii,
Sting lumina, vreau să adorm
Vorbe mii, concluzii
Moarte - bun spion

Macină durere
Frînge-mi gîndul la apus
Hades jos mă cere
Viaţă stinsă-n puls

Sufăr în tăcere
Mă sting uşor şi vreau să mor
Demoni şi himere
Viaţă - defibrilator

Lanţuri

Cu 2 ani în urmă la lecţia de italiană profesorul ne îndemna să participăm la un concurs literar, erau acceptate poezii, nuvele, povestiri şi dialoguri pe o temă care memoria mea a şters-o. Cineva dintre colegi s-a plîns că nu e capabil să scrie ceva frumos chiar dacă şi-ar dori. Atunci proful ne-a învăţat o tehnică folosită de un autor şi îmi pare rău că nu i-am reţinut numele. Premisele erau simple, noaptea tîrziu, la lumina lămpii, fără muzică sau altfel de distracţii. Doar o foaie albă şi un pix. Odată ce ai atins foaie trebuie să scrii fără oprire absolut orice îţi trece prin minte, la un moment dat se poate întîmpla ca gîndurile să se amplifice la un aşa nivel încît să nu reuşeşti să le prinzi cu pana pe foaie. Dăunăzi am aplicat această tehnică, în alte circumstanţe. Mi-am distrus timpanele cu muzica preferată şi am scris fără oprire. Iată rezultatul după un cîntec de 4-5 minute:

Lanţuri

Chem, dor de voi

Ghem în pace de noroi

Lovit, scăpat din casă

Desubt nori aprins 

Prelins de vină

Costisitoare fire

Amurg şi-un mire

Lor le voi da de ştire

În gol sentinţa o citeşti

Pueril, mă loveşti

 Lac secat în a gurii timp

Dornic să dispar mă cer

Să lupt viclean la tine-n piept

Rîd în spaţiu cosmic de mă pierd

Tremur, rai topit la uşă

La gît strînsă am cătuşă

Ornat de spini în faţă

Ca un Crist

Totuşi în lume este trist

Pătrat în boltă

Bas de fier

Pedală grea

Chitare-n ger

Foc în temniţă strîmtă

O gutuie şi o inimă frîntă

Fraţi în cer, diavoli pe pămînt

Nu-mi pasă de nimic şi cînt

Odă vieţii ce-o urăsc

Orbit, turnat în fier

Spadă albă, negru cler

Vrajă frumoasă-n cărţi scuipată

Delir lichid lipit de-o fată

Vlagă ruptă din heruvim

Pană sfîntă, ochi venin

Măr stricat în creştet de copil

Greu scriu, greu gîndesc, greu respir

JURNAL

10 dec. 09, joi 00:12

Experiența mea școlară în această școală începe să se modeleze în... ceva. La moment pot doar să asist la acest proces. Nu am fost foarte abil în trecut în a face previziuni, nu sînt nici acum, știu doar că statul de inerție a spiritului meu, dobîndit din momentul cînd am înțeles și acceptat realitatea efectivă a acestui loc, începe să muteze. Repet, nu știu cum se va sfîrși acest proces, dar îl trăiesc cu o mare satisfacție inexplicabilă pentru moment. Radiez binestarea spiritului meu cu tot corpul, mai puțin în acțiuni, dar nu vreau să grăbesc modul în care decurg evenimentele.

La moment ascult o listă de piese de muzică clasică sperînd că voi atrage somnul. Nu îmi este somn, o altă consecință a acestei noi experiențe.

Luînd în considerație toate aceste evenimente pozitive, vreau să dorm, să mă dau uitării. La moment cred că somnul este una dintre metodele cele mai bune de a evita viața. Deși e vorba de cîteva ore, este modul cel mai efectiv non-dăunător de a dispărea. Aș paragona somnul cu cele nouă luni petrecute în burtica mamei, e o formă de reintoarcere în acea perioadă fără griji. Nimic nu e mai frumos, imaculat și emoționant decît somnul unui copil, ba chiar și a unui adult. În somn ne desprindem de corp, de rațiune și devenim spirit. Ne contopim cu acea lume fantastică a visurilor, de care la trezire nu ne aducem aminte în mod sigur toate detaliile, știm doar că a fost frumos sau a fost groaznic. Atît de simplu, atît de departe, mă împinge să paragonez acest stat al nostru în timpul somnului cu o dimensiune paralelă. Oare e la fel și tărîmul după viață? Acolo, cum se spune, există paradisul pentru cei destoinici și infernul pentru infami – două realități ca în tărîmul viselor. Diferența e că nimeni nu s-a întors de acolo să ne povestească cum e, deși din tărîmul viselor ne trezim și reușim să expunem ce am văzut, detaliile nu sînt mereu exacte și memoria pare să joace feste, dar există acel fir care ne conduce la experiența avută. Doar că acolo nu simțim durere, fericire, ei da, simțim doar că efectele(lacrimile, cuvintele etc.) se transmit corpului, spiritul rămîne intact. Din cele spuse îmi vine o ulterioare întrebare, oare e posibil în viața de apoi să suferim în infern sau să fim fericiți în rai?

Nu reușesc să explic de ce am făcut această reflexie, bazată pe nimic altceva decît experiențe proprii și nu pe un studiu aprofundat, dar aici tind să-l citez pe Preda. Romancierul în ”Cel mai iubit dintre pământeni” spunea că studiile îngrelează spiritul unui individ și cînd un mare savant scrie o carte, o scrie bazînduse pe teorii elaborate de predecesorii lui. Atunci ce trăiri îmi expune el, decît cele copiate? Einstein cu siguranță a fost unul din cei care cînd scriu înșiră pe foaie propriul spirit. Inspirat, încerc să fac și eu acest lucru. În fine peste cîtva timp voi rîde citind aceste rînduri, deci un scop aceste reflexii îl vor păstra oricum.